Treceam azi pe langa Sora mergand spre Orange si pe trotuar era un copil care impartea ziare saptamanale gratuite. Ce am remarcat la el era zelul cu care le impartea. Se coborasera multi oameni dintr-un autobuz si nu cred ca l-a ratat pe vreunul, doar celor care nu au vrut sa ia nu le-a dat. Mi-a dat si mie unul, eu venind din directia opusa, din spatele lui. Cand m-am intors de la Orange pe langa Sora el era tot acolo, tocmai terminandu-si tura de ziare. Cat timp am facut eu 10 pasi face ce face si il vad din nou cu un brat de ziare.
Episodul asta m-a facut sa ma intreb unde s-a pierdut zelul cu care am inceput sa facem lucrurile care ne plac. Poate prea multa munca si prea putina odihna, poate prea multa rutina, poate ca ne-am saturat sa facem mereu aceleasi lucruri. Poate .. poate .. Peste tot unde te intorci vezi numai oameni fara chef, care te repezesc, rar gasesti cate un zambet si un om la care sa vezi pe fata lui ca e satisfacut de ceea ce face.
Am simtit si eu ce zice Filip referitor la acordatul de prioritate in trafic. Ne consumam degeaba viata facand lucruri negative in loc sa ne bucuram de lucrurile marunte din ea care ne fac sa zambim. Zelul pe care l-am avut la inceput se pierde inevitabil dar ceea poate sa ne ramana este bucuria. Si sa o aratam …