Balada optimistului amator
Mă uitam azi prin nişte caiete cu însemnări mai vechi şi am găsit o poezie pe care mi-a scris-o un vechi prieten când treceam printr-o perioada mai grea în viaţă. Am recitit-o şi mi-am amintit de vremurile din liceu când eram buni, buni prieteni. Ce dor mi-e de acele vremuri!
Balada optimistului amator
Învaţă de la alţii de viaţă să te bucuri
Învaţă de la tine să nu te laşi înfrânt
Să nu te copleşească miile de lucruri
Care doar ţi se pare, te trag înspre mormânt.
Ascultă-ţi glasul vieţii, iubirea ţi-o împarte
La oameni şi la parcuri, la stele şi la flori,
Nu mai lua în seamă tăcerea ce desparte
Lumina de lumină, adâncul de comori.
Mai cată-mă-ntr-o seară, mai hai târziu la mine
Să stăm la înc-o vorbă şi un pahar de vin,
Şi-ţi reclădi-voi iară inima-n ruine,
Şi norii negri-or cade de pe un cer senin.
Gheorghe(Gyury) Fărcaş
