Adrian Rusu-Scurtu

Balada optimistului amator

Mă uitam azi prin nişte caiete cu însemnări mai vechi şi am găsit o poezie pe care mi-a scris-o un vechi prieten când treceam printr-o perioada mai grea în viaţă. Am recitit-o şi mi-am amintit de vremurile din liceu când eram buni, buni prieteni. Ce dor mi-e de acele vremuri!

Balada optimistului amator

Învaţă de la alţii de viaţă să te bucuri
Învaţă de la tine să nu te laşi înfrânt
Să nu te copleşească miile de lucruri
Care doar ţi se pare, te trag înspre mormânt.

Ascultă-ţi glasul vieţii, iubirea ţi-o împarte
La oameni şi la parcuri, la stele şi la flori,
Nu mai lua în seamă tăcerea ce desparte
Lumina de lumină, adâncul de comori.

Mai cată-mă-ntr-o seară, mai hai târziu la mine
Să stăm la înc-o vorbă şi un pahar de vin,
Şi-ţi reclădi-voi iară inima-n ruine,
Şi norii negri-or cade de pe un cer senin.

Gheorghe(Gyury) Fărcaş

Toamna

Prin frunzele-unei toamne ruginii
Cu paşii repezi vin să te-ntâlnesc
Dar frunzele ce cad cu foşnet îmi şoptesc
Că tu iubito nu ai să mai vii.

Cărări de vânt în urma mea rămân
Şi mă întreb dacă-au avut vreun rost
Oare-mi voi aminti de clipele ce-au fost
Dureri şi amintiri, iubiri fără stăpân?

Stropi de ploaie

Stropii de ploaie-ţi cădeau peste frunte
Curgându-ţi pe-obraji în cărări
Eu paznic al buzelor tale mărunte
Aşteptam să le dau sărutări.

Mâna prin păr ţi-o treceai într-o doară
Privirea de mine ferind
Nu ştii că viaţa îmi este amară
Când nu pot să te văd zâmbind?

Stropii de ploaie-ţi curgeau peste buze
Crezând că vor fi sărutaţi
Dar nu mai aveau păzitor, el se duse…
Pe jos ei căzând lăcrimaţi.